În legătură cu propunerile pentru revizuirea unor prevederi din cadrul P100 – 2006 din revista AICPS nr.4/2009, autori Tudor Postelnicu și Viorel Popa, ne exprimăm următoarele opinii:

Mircea Mironescu , Adrian Mircea Stănescu, Teodor Brotea, Radu Comănescu, Daniel Purdea

1.CAZUL HALELOR PARTER

Propunerea de a mări limita admisibilă a driftului unghiular de la 2,5% la 4% nu credem că este benefică.

Sunt multe hale parte care au supante pe suprafețe mari , au pereți despărțitori antifoc rigizi, dimensiunile rosturilor dintre tronsoane și chiar prinderile pereților de închidere sunt aspecte care ne conduc la concluzia că nu este bine să relaxăm această limită.

Cu ocazia revizuirii unor aspecte din cod, ar trebui explicitat la ce stare limită se dimensionează rostul între tronsoanele care au caracteristici diferite.

Coroborat cu cerința de la cap. 4.6.2.2(5) (nu se admit valori θ ≥ 0,3) este chiar mai economic să se păstreze limita la 2,5% care pot conduce la stâlpi cu dimensiuni puțin mai mari dar, cu un consum de oțel beton mai mic și cheltuieli mai mici pentru sistemele de prindere a elementelor secundare.

2. PRECIZĂRI ŞI COMPLETĂRI LA PREVEDERILE DE PROIECTARE A STRUCTURILOR CU PEREŢI DE BETON ARMAT

2.1.

Suntem partizanii redistribuțiilor poate chiar cu procente mai mari decât cele din norme (20%÷30%), dacă ele sunt justificate prin evaluări de tip pushover.

2.2.

În legătură cu pereții cuplați cu grinzi puternice. Realizarea zonelor disipative în baza construcțiilor cu existența lor pe câte doi șpaleți (în loc de fiecare în parte) din care unul întins cu armătura în zona plastică, iar celălalt cu o parte întinsă cu armătura parțial în stadiul plastic parțial elastic și o parte comprimată până la stadiul ultim, după care la alternanțe să-și schimbe între ei aceleași stări, conduc la elemente greu de controlat prin modelări de calcul practice. Combinând astfel de elemente cu nuclee centrale în care modelarea întâmpină aceleași disfuncționalități, dacă se ajunge în situația unor șpaleți întinși dincolo de stadiul elastic, rămânem în aceeași zonă a incertitudinilor de evaluare.

Când admitem zone disipative la capetele grinzilor de cuplare puternice (ceea ce este de dorit pentru consumul de energie), va fi greu de stăpânit prin proiectare ca acestea să se plastifice toate înainte de zona din baza pereților, așa cum este bine.

Dacă se plastifică întâi zona din baza pereților pierdem avantajul consumului de energie din plastifierea grinzilor de cuplare.

Cu cât se măresc forțele de pârghie între zonele întinse și cele comprimate cu atât se măresc și deformațiile specifice armăturii în stadiul plastic de la întindere la compresiune cu consecințele negative cunoscute.

Despre nivelul măsurilor de confinare ne-am exprimat părerile în articolul din revista AICPS nr.1/2009 și nr. 2-3/2009.