O primă informare cu privire la principalele modificări și clarificări aduse de CATUC – Legea 169/2026,  în vigoare din 25 august 2026:

◆︎ Statutul inginerului proiectant în domeniul construcțiilor este definit explicit 

Pentru prima dată în legislația-cadru a construcțiilor din România este definit explicit statutul inginerului proiectant în domeniul construcțiilor, fiind stabilite activitățile, responsabilitățile și rolul acestuia în cadrul procesului de proiectare. 

Art. 430 definește inginerul proiectant în domeniul construcțiilor și stabilește activitățile de proiectare, activitățile complementare care necesită certificări obținute separat, precum și alte activități din domeniul proiectării, cercetării, consultanței, reglementării și administrației, care nu necesită asumarea responsabilității prin drept de semnătură sau certificări suplimentare. 

Legea 169/2026 prevede că activitatea specifică desfășurată în cadrul proiectului de către inginerul proiectant în domeniul construcțiilor este verificată de șeful de proiect de specialitate și că inginerul proiectant desfășoară o activitate de interes public.

◆︎ Inginerul proiectant poate fi șef de proiect

Art. 434 alin. (1) include și inginerul proiectant în domeniul construcțiilor în definiția șefului de proiect, alături de arhitectul cu drept de semnătură și de arhitectul de interior cu drept de semnătură. 

La construcțiile inginerești, industriale și agrozootehnice, poziția de șef de proiect poate reveni inginerului proiectant sau arhitectului, în condițiile prevăzute de Legea 169/2026. Aceeași posibilitate este prevăzută și pentru clădirile cu programe specifice, cu condiția participării în echipa de proiectare a unui arhitect cu drept de semnătură.

◆︎ Responsabilitățile proiectantului sunt delimitate explicit

Art. 424 alin. (2) leagă responsabilitățile proiectantului de stadiile ciclului de viață al proiectului în construcții, definite la art. 479, și anume:

“Proiectanții sunt responsabili cu conceperea și elaborarea proiectelor și a documentațiilor aferente stadiilor 1, 2, 3 și 4, pe baza și cu respectarea cărora se realizează lucrările de construcții de către executanți. Proiectanții pot avea responsabilități și în stadiul 0 al investiției, conform condițiilor contractuale stabilite între părți. […] proiectantul poate realiza, la cerere, conform condițiilor contractuale, și orice activități din stadiile 5 și 6.” 

Art. 426 precizează că proiectantul nu este răspunzător de controlul calității lucrărilor de execuție. Proiectantul semnează numai documentațiile de șantier pentru care are obligații, inclusiv dispozițiile de șantier pe care le elaborează. Procesele-verbale aferente fazelor determinante și procesul-verbal de la terminarea lucrărilor sunt semnate de proiectant după semnarea acestora de către dirigintele de șantier și responsabilul tehnic cu execuția.

Art. 521 reglementează asistența tehnică și delimitează asistență tehnică obligatorie de cea opțională, stabilind pentru fiecare categorie conținutul și responsabilitățile factorilor implicați. 

Art. 522 definește explicit activitățile de proiectare desfășurate în timpul execuției, inclusiv adaptarea proiectului tehnic și a detaliilor de execuție la tehnologia folosită de executant. 

◆︎ Încadrarea construcțiilor în clase de consecințe  

Art. 370 introduce încadrarea construcțiilor în clase de consecințe CC1–CC4 și stabilește corespondența acestora cu sistemele de clasificare utilizate anterior.

De reținut că Regulamentul privind stabilirea categoriei de importanță a construcțiilor, prevăzut în Anexa nr. 3 la HG nr. 766/1997, rămâne în vigoare, potrivit dispozițiilor tranzitorii ale CATUC - Legea 169/2026, până la modificarea acestuia.

◆︎ Cerințe fundamentale 

Art. 386 stabilește cerințele fundamentale aplicabile construcțiilor, respectiv standardele minime de performanță pe care construcțiile și lucrările de construcții trebuie să le îndeplinească. Se menține cerința referitoare la rezistență mecanică și stabilitate (detaliată ulterior în art. 388). 

Față de reglementarea anterioară apare și o cerință distinctă la art. 386 alin. (3) lit. h): emisii în mediul exterior al construcțiilor.

De asemenea, Legea 169/2026 definește la art. 384 reziliența construcțiilor, precum și, la art. 385, riscurile cauzate de hazardurile naturale și antropice. 

◆︎ Verificarea de proiect  

Art. 440 – 444 stabilesc niveluri de verificare corelate cu clasele de consecință:

Art. 449 reglementează verificarea prin persoană juridică, prin societăți de verificare tehnică a proiectelor autorizate de ministerul de resort. În situația în care proiectul este verificat de o astfel de societate, răspunderea pentru verificarea tehnică revine societății.

Art. 445 delimitează în detaliu obligațiile verificatorului tehnic. Acesta efectuează verificarea numai în domeniile/ subdomeniile de construcții sau specialitățile pentru care este atestat, întocmește referatul de verificare tehnică și ține la zi registrul de evidență a proiectelor verificate.

Art. 446 reglementează răspunderea verificatorului tehnic și o corelează cu nivelurile de verificare prevăzute de Cod.

Expertul tehnic rămâne atestat pe domenii/subdomenii de construcții sau specialități, iar art. 436 reglementează explicit mecanismul de exercitare și confirmare periodică a dreptului de practică. Acesta se acordă pe durată nedeterminată, cu confirmare din 5 în 5 ani, condiționată de dovedirea experienței profesionale și de efectuarea cursurilor de pregătire profesională continuă. 

Pentru experții tehnici care au împlinit vârsta de 70 de ani, confirmarea îndeplinirii condițiilor privind capacitatea de muncă și starea de sănătate se realizează anual.

Totodată, art. 435 formulează explicit cerința de independență a expertului tehnic: expertizarea tehnică a unui proiect nu poate fi realizată de aceeași entitate care a elaborat proiectul sau care a efectuat verificarea tehnică a acestuia.

◆︎ Asigurarea de răspundere civilă profesională devine obligatorie  

Legea 169/2026 reglementează expres obligația asigurării de răspundere civilă profesională pentru operatorii economici care prestează servicii de proiectare (art. 432), experții tehnici atestați (art. 439), verificatorii tehnici (art. 445), societățile de verificare tehnică (art. 449), diriginții de șantier (art. 456) și responsabilii tehnici cu execuția (art. 459). 

Pentru o parte dintre aceste categorii, obligația exista și în reglementarea anterioară, noua Lege 169/2026 reunind și sistematizând aceste cerințe într-un cadru unic.

◆︎ Ce acte normative sunt abrogate și ce rămâne în vigoare

Art. 577 păstrează în vigoare, până la modificarea lor, regulamentele pe care se sprijină în prezent activitatea de proiectare, verificare și recepție, inclusiv anexele nr. 1–5 la HG nr. 766/1997, Regulamentul privind verificarea și expertizarea tehnică a proiectelor din HG nr. 925/1995, Regulamentul privind recepția construcțiilor din HG nr. 273/1994 și Regulamentul privind controlul de stat al calității în construcții din HG nr. 492/2018.

De asemenea, art. 582 cuprinde dispozițiile tranzitorii aplicabile procedurilor aflate în curs. Procedurile de elaborare, avizare și autorizare inițiate anterior intrării în vigoare a Codului continuă, în condițiile prevăzute de acesta, potrivit reglementărilor aplicabile la data inițierii lor. Certificatele de urbanism, avizele și autorizațiile de construire emise anterior își păstrează valabilitatea în condițiile legii.

Pentru aplicarea corectă a prevederilor în funcție de tipul proiectului și stadiul investiției, recomandăm consultarea textului integral al Legii nr. 169/2026 – Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor, publicat în Monitorul Oficial nr. 661 din 10 august 2026.

Notă: Materialul reprezintă o primă sinteză informativă și nu urmărește prezentarea exhaustivă a tuturor modificărilor introduse de CATUC.